Cutremurul din 4 martie 1977:

Magnitudine-moment (Mw): 7.4
Adâncime: 94 km
Zona seismică: Vrancea
Ora locală: 21:21

Documentarul „CUTREMURUL VRÂNCEAN DIN 4 MARTIE 1977”

Echipa turului ghidat „Bucureștii și Cutremurele” și a Proiectului Pre-Quake a pregătit un material video dedicat cutremurul din 1977 și lecțiile furnizate de acesta (învățate sau nu), pe care îl puteți vizualiza pe canalul de YouTube al INFP.

Între modul de producere a cutremurului din 1940 și a celui din 1977 trebuie subliniate câteva diferențe semnificative:

• domeniul de adâncime;
• forma de radiație;
• activitatea de preșoc: spre deosebire de cutremurul din 10 noiembrie 1940, seismul din 4 martie 1977 nu a fost precedat de cutremure suficient de mari pentru a fi considerate presocuri, după cum se poate vedea in figura de mai jos;
• sursa de tip multi-șoc la cutremurul din 1977: energia cutremurului a provenit de la o secvență de ruperi succesive pe durata a câteva secunde, cu o migrație a hipocentrelor de la nord-est spre sud-est pe aproximativ 70 km lungime (Cornea și Radu, 1979).

Cutremurul din 1977 nu a fost din fericire urmat de replici semnificative (ca în cazul cutremurelor din 1940 și din 1990) - doar 4 cutremure cu Mw între 4.0 și 4.8 având loc pe o perioadă de 6 luni după evenimentul principal, conform Catalogului Romplus.

Deși în România existau la data cutremurului mai multe seismometre, doar unul dintre ele a reușit să înregistreze corect întreaga mișcare seismică: cel de la stația INCERC din București (cartierul Pantelimon). Valoarea maximă de accelerație înregistrată la nivelul solului a fost de 2,069 m/s², dar și mai importantă a fost evidențierea valorilor mari pentru perioadele predominante din domeniul 1,2-1,5 secunde, care explică parțial comportamentul mai putin favorabil al clădirilor de înălțime mai mare proiectate necorespunzător.

Mișcarea seismică a fost resimțită puternic în România - mai violent în Oltenia și Muntenia, dar și în sudul Moldovei. De asemenea, cutremurul a fost resimțit și în țările vecine (Serbia, Bulgaria, Ungaria) dar și în alte țări din centrul și sudul Europei, precum și în Rusia - până la nord de St. Petersburg.

Harta intensităților macroseismice (pe scara MSK64) pentru cutremurul din 4 Martie 1977 (sursa datelor: Kronrod et al., 2013). Detalii despre valorile de intensitate pot fi găsite aici.

Cutremurul din 4 martie 1977 a fost cel mai distructiv cutremur de pe teritoriul României. În rapoartele oficiale finale (Bălan et al., 1982) se menționează:

• 1578 de morți și 11321 răniți la nivel național, din care 1424 de morți (90% din total) și 7598 de răniți în București
• majoritatea deceselor din București au fost ca urmare a prăbușirii totale sau parțiale a 32 de clădiri din București
• 23 de județe grav afectate, dintr-un total de 40
• pagube economice totale ce au depășit 2 miliarde de dolari - ceea ce, ajustat la inflație, ar însemna astăzi 9 miliarde de dolari. 70% din pagubele economice au fost în București
• 32.900 de locuințe au fost avariate grav iar 182.000 au fost mai puțin avariate, la nivel național
• 200.000 de oameni direct afectați, 350.00 de familii rămânând fără adăpost
• 11 clădiri de spital ce au devenit nefuncționale - 9 fiind în București, printre care clădiri ale spitalelor Floreasca sau Colentina
• 6 clădiri ale universităților, 374 unități de învățământ și 763 unități economice avariate
• Centrala termo-electrică București Vest a fost la un pas de explozie, datorită prăbușirii unui plafon peste agregate și izbucnirii unui incendiu care amenința rezervoarele de hidrogen și ulei.
• În Craiova, 556 de clădiri au fost grav avariate, printre care Muzeul de Artă, Casa Bănici, Muzeul Olteniei, Universitatea sau Biblioteca Județeană. 272 de clădiri au necesitat reparații capitale.
• Cazul orașului Zimnicea, în care gradul distrugerilor a fost declarat ca fiind de 80% pentru fondul de locuințe vechi, a ridicat semne de întrebare; dincolo de argumentul condițiilor locale deficitare și istoricul proiectării seismice la valori subdimensionate, completat de pagubele din orașul bulgăresc Svishtov aflat pe malul opus, numărul mic de persoane rănite și morți a dat impresia că procentul distrugerilor raportate a fost mărit artificial, existând suficiente dovezi scoase la iveală după 1989 cu privire la dărâmarea rapidă post-cutremur a multor locuințe ușor avariate.

În Bulgaria s-au înregistrat pagube însemnate în special în orașul Svishtov, datorită prăbușirii a 3 blocuri, cel puțin 120 de persoane pierzându-și viața. Pe teritoriul Republicii Moldova (în special în Chișinău), 8800 de clădiri au avut nevoie de reparații. Harta de mai jos reflectă distribuția victimelor. 

În România, cele mai grave urmari s-au înregistrat în partea de sud a țării, cu deosebire în București, unde 32 de clădiri majoritar de înălțime mare sau medie au fost distruse (Bălan et al., 1982):

• 20 clădiri sau corpuri de clădiri prăbușite total, printre care:
  • Blocurile Scala, Casata, Nestor, Belvedere, Colonadelor și Grădiniței
  • Hotel Victoria (Lafayette sau Grand Hotel de France în trecut)
  • Blocurile de pe Str. Sahia, Tudor Arghezi și Calea Moșilor (135)
  • Un corp al vechii Facultăți de Chimie
  • Tronsonul A al blocului 30 din zona Lizeanu, construit în 1962
  • Tronsonul F al blocului OD16 din cartierul Militari, construit în 1974
  • Centrul de Calcul al Ministerului Transporturilor, construit în 1968
• Alte 12 clădiri s-au prăbușit parțial sau au avut distrugeri foarte grave, printre acestea fiind:
  • Blocurile Dunărea, Simu (de lângă Lido) și Wilson
  • Blocul de pe Str. Școalei
  • Carpați/Metalexport

Cel puțin 22 din cele 32 de clădiri puternic afectate în 1977 fuseseră construite înainte de cutremurul din 1940. Pe lângă acestea, multe alte clădiri din București au fost avariate sever sau moderat. Blocul Casata, Algiu, cunoscut și ca Scala, Wilson sau Belvedere fuseseră identificate de Ing. Aurel Beleș ca necesitând consolidări serioase după cutremurul din 1940. Conform Ing. Gheorghe Ursu și Revistei 22, în Bucureşti fuseseră identificate 350 de clădiri care necesitau con­solidări urgente. Dintre acestea, pen­tru 120 se solicita deschiderea imediată de şantiere. Alte 2.000 necesitau consolidări serioase ale structurilor de rezistenţă, iar alte câ­te­va mii reparaţii minore. Harta de mai jos reprezintă o incercare de identificare a locatiilor clădirilor afectate și cuantificare calitativă a gradului de avariere suferit, împreuna cu fotografii ilustrative.

Harta clădirilor din București afectate de cutremurul din 4 Martie 1977. Harta permite vizualizarea, interogarea si filtrarea datelor. Pentru anumite clădiri în ferestrele de apar informatii și fotografii (ex.: Blocul Dunarea); dând click pe ele puteti accesa un album foto dedicat, în care aveti posibilitatea de a introduce comentarii cu privire la informațiile/amintirile/povestile pe care le cunoașteți. Dacă aveți probleme cu vizualizarea hărții în această pagină, puteți accesa și acest link.

Pentru a înțelege impactul cutremurelor asupra Bucureștiului, te invităm să iei parte la turul ghidat digital „Bucureștii și cutremurele”.

Mai multe materiale video înregistrate după cutremur, arătând efectele produse de acesta, sunt disponibile. Mai jos este un playlist cu câteva pe care le considerăm reprezentative:

Fenomene geomorfologice cu caracter local au fost induse de cutremur. Acestea au constat în alunecări de teren și prăbusiri de roci - în special în zona de curbură a Carpaților, lichefieri - în special în lunca Dunării, tasări sau țâșniri de apă. În Muntii Vrancei, cursul râului Zabala a fost parțial blocat de o alunecare, formându-se un mic lac de baraj natural. Alte alunecări reprezentative au fost la Slon sau pe Valea Siriului Mare. Pe două insule nelocuite din vecinătatea orașului Giurgiu s-au produs prăbușiri cu dimensiuni de ordinul a 15-40 m în plan orizontal și pereți practic verticali în timpul cutremurului.

Printre victimele cutremurului s-au numărat și personalități marcante, precum Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț, Doina Badea, Anatol Baconsky, Mihai Gafița sau Alexandru Ivasiuc.

Reactia oficială post-cutremur a fost în primul rând instituirea, prin decret prezidențial, a stării de necesitate pe întreg teritoriul României. Într-o primă fază post-cutremur, expertizarea și punerea în aplicare a măsurilor urgente de consolidare a clădirilor vulnerabile s-a desfășurat cu simț de răspundere. Scrisoarea oficială adresată autorităților de pe 30 martie 1977 transmitea instrucțiuni limitative: necesitatea aducerii clădirilor vechi la starea de rezistență de dinainte de cutremurul din 1940 și a celor mai noi la nivelul de rezistență și stabilitate pentru care fuseseră calculate. Lucrările serioase de consolidare nu aveau cum să se desfășoare rapid, la o scară atât de mare a pagubelor. În plus, proiecția costurilor implicate în acest proces era tot mai mare. Pe 4 iulie 1977 a avut loc la sediul Partidului Comunist Român o ședință importantă în care Nicolae Ceauşescu, avându-i invitați pe principalii arhitecți și ingineri, le-a adus la cunoștință faptul că majoritatea consolidărilor trebuie să se termine până la 23 august 1977 iar societatea trebuie să revină la o stare de normalitate cât mai repede. După această decizie s-a trecut la acoperirea rapidă a crăpăturilor vizibile (aplicarea așa zisei „tencuieli” seismice), consolidări „pe bune” mai fiind făcute doar în puține cazuri. Rolul inginerului Gheorghe Ursu, care a plătit cu viața pentru destăinuirile de la Radio Europa Liberă cu privire la această ședință, este unul de mare importanță în înțelegerea faptului că lecțiile cutremurului din 1940 nu au fost învățate nici după 1977.

După cutremurul din 4 martie 1977 - primul cutremur major de adâncime intermediară din Vrancea înregistrat complet de un accelerometru în București (INCERC), codurile de proiectare seismică au fost adaptate semnificativ la specificul cutremurelor din Vrancea și din alte surse seismice, apărând în:

• 1978: P100-78, bazat pe harta de macrozonare a intensității seismice din 1977 (STAS 11100/1-77)
• 1981: P100-81, cu completări și modificări la P100-78 și bazat tot pe harta de macrozonare a intensității seismice din 1977 (STAS 11100/1-77)
• 1991: P100-91 (la care au contribuit semnificativ și înregistrările seismice ale cutremurelor din Vrancea 1986 și 1990)
• 1992: P100-92 (completat în 1996) (la care au contribuit semnificativ și înregistrările seismice ale cutremurelor din zona Banat din 1991)
• 2006: P100-1/2006 (în care s-a ținut cont și de recomandările Eurocode8, transpuse și ca Anexe Naționale începând cu 2004)
• 2013: P100-1/2013 (cel mai recent cod seismic ce trebuie respectat în prezent în proiectarea construcțiilor, completat în 2019, existând de asemenea și o parte de cod conținând Prevederi pentru Evaluarea Seismică a Clădirilor Existente - P100-3/2019).

Infografic cutremur 1977

Puteți găsi o sinteză a caracteristicilor și efectelor acestui cutremur în următorul infografic: